Pur si simplu mi-a fost greu sa dau exemplele de mai sus si sa fac acest mic colaj dar ma jur, acum imi vine sa scriu cu sh si k. E o intoxicare aproape subliminala si o respiri ca aerul, daca acest instictiv reflex de expir-inspir nu ar putea fi controlat si educat, asa cum fac sportivii de perfomanta pentru dozarea resurselor fizice.
Nu stiu de ce nu stim sa scriem corect.( coreckt). Cu greu am putea fi noi numiti generatia twitter, pentru ca dupa mai mult de 16 ani de scoala continua, noi nu adoptam siteurile de socializare pe nemestecate, dar incercam sa le folosim in scopurile care ne sunt utile, am invatat prioritizarea si aplicabilitatea lor. Generatiile care inca nu au ajuns in anul al 12lea de scoala insa, s-au nascut cu un mouse si o tastatura in brate, iar in scoala generala, in loc de 3 covrigi, isi schimba id-urile de messenger. In statusul messengerului e chintesenta existentei lor zilnice, e jurnalul lor in real time, de la ora la ora sau chiar de la minut la minut poti fi martorul tacut sau interactiv al starilor sale sufletesti. Care sunt foarte multe, trecatoare si evident, profunde, asa cum le aveam si noi la 15-16 ani. Si dramatice, neaparat. Nu acestia ma uimesc, ii inteleg, ii deplang si ma rog sa nu incapa unul ca ei pe mana mea cand o sa le fiu director in cativa ani si ei juniori.
In schimb, nu ii inteleg pe cei din generatzia mea, care au citit si invatat aceeasi carte de gramatica din 1-4 si 5-8. Sintaxa, morfologie, analiza pe text, cu despartitul textelor in propozitii, cu analiza sintactico-morfologica a diverselor cuvinte si locutiuni. Locutziuni. Cu olimpiadele de la romana unde prima parte se referea la comentarii de text si eseuri iar a doua parte continea un text greu - de obicei extras dintr-un autor roman care iubea frazele incalcite cu propozitii subintelese, intercalate, etc- pe care trebuia sa il despoi si sa il jupoi si sa transpiri deasupra lui pana la expirarea celor 3 ore ale concursului , visand la laurii de olimpic si la ridicarea statutului tau de elev silitor. Nu ii inteleg pe cei din generatia anterioara care a avut parte de chiar mai multa teorie si conditii incomparabil mai grele si care, de frica de a nu ramane la coada sapei vesnic in acel sat uitat de lume, si-au propus sa invete pe rupte si sa ajunga cineva in oras. Uite ca au reusit. Unii dintre ei insa, TOT nu stiu sa scrie romaneste corect. Corekt. De ce naiba ?
E vreun talent? E nevoie de un al saselea simt, acela al scrierii corecte ? poti sa scrii sa-shi faca, inteleg generatia hi5, dar sa scrii « reprezentantii nostrii » ? Cum poti vorbi de strategii si de planuri de afaceri cand tu insuti sau insati nu stii « vorbii » si scrie romaneshte ? sau Nu sti ? Ne dispar silabele din cuvinte, diftongii si hiatii sufera de un sindrom de autodefinire, au capatat o personalitate proprie brusc si la propria lor vointa si liber arbitru ? E un mister sau poate nu. Limba unei natii e un organism viu, e supus influentelor diverse, cuvinte din engleza au devenit cuvinte acceptate si in dictionarul roman, asa cum atatea cuvinte din roamana considerate in fondul lexical de cuvinte sunt transformari si adapatari ale diverselor influente lingvistice externe. Nu asta e problema, clar.
Klar. Cand oamenii au o nesiguranta – sanu nici macar pe aia- cu privire la cand un cuvant se scrie cu 1 « i » sau 2 de « i » sau 3 de « i », cand liniuta de unire, cratima sunt mistere prea complexe de cuprins cu mintea umana contemporana prin excelenta urbana si ubber metrosexuala, cand orice discutie despre educatie se loveste de ziduri de netrecut ale sistemelor de impozitare, noi grile de bugetare, schimbari trimestriale ale progamei scolare, cand cartile de copii au inserate poze din mamba cu fetite cu sani si fund cu tanga, ma pregatesc ca un spartan pentru o viitoare confruntare cu copiii mei. Sau e mai bine la o scoala in Evetia ? E mai « safe » , engleza cel putin are misterul spelling-ului iar germana… e pe aproape.
Asa ca nu am nicio pretentie la micii furiosi din cauza invaziei de hormone. Dar « makes me so sick » sa vad titraje pe posturile private de televiziune cu expresii, cuvinte, cu greseli infame la limita oricarui bun simt. Si unii te indeamna aproape fioros in cadrul unei campanii sociale la cultura, te indeamna sa citesti, sa iti aduci aminte de valori. Doamne fereste, din ce in ce mai mult acesti oameni si crezul lor despre ceea ce inseamna viata in general reprezinta o nisa din ce in ce mai subtirica si anemica. O nisha, zic. Anemika, da ?
Ma intreb, din nou, dar oare mai conteaza toate lucrurile astea care par acum atat de detaliate si micsorate tocmai prin calitatea asta a lor de detaliu si nuanta (desi ele sunt ceva de baza, dar ce mai conteaza) in lumea in care parca nimic nu mai are sens cu adevarat ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu