ce vede delia pe fereastra

sa va spun. delia e in trondheim. si pe fereastra casei prietenei mele de departe, ea vede zapada- troiene, veverite. ca cea din imagine. Nu e pentru ca a mostenit vreo avere delia, nici pe departe, dar, daca ma intrebati pe mine, a mostenit tot norocul din lumea asta.

si, tot in trondheim, ( in norvegia), in fata biroului subsidiarei locale yahoo, intr-o seara se harjoneau 2 ursi polari. ca cei din linkul de mai jos, trebuie sa enlarge the view ca sa ii vedeti.

http://www.flickr.com/photos/eirikr/3262204184

stiti ce vad eu pe fereastra care da spre minunata si luminata piata a unirii din frumosul Bucuresti care ne umple in fiecare zi sufletul de placere urbana? Niste schele verzi, din cand in cand niste salopete muncitoresti ale acelor oameni care vorbesc tare si care se plimba de colo colo pe schele, facandu-si treaba. Muncitorii in constructii ( pe care acum cateva luni ii plangeam in fiecare minut si ma minunam de puterea lor de amunci pe ger) nu sunt veverite. Piata Unirii nu a avut de mult timp troiene. Cladirea unde lucrez nu e nici pe departe un yahoo office cu ursi polari in fata ferestrei.

Si aici e bine, inca! Nu vreau sa va spun ce vad in fata ferestrei de la blocul unde locueiesc in chirie . Alte ferestre? :))) ati ghicit, la fel si unii dintre voi, evident. De ce? De ce e lumea impartita in bune si rele si de ce , daca eu sunt prietena deliei ea e pe partea buna a povestii iar eu ma chinui sa ma extrag din foile mazgalite cu magiun? Daca va citi asta Delia, va plange, ca avem sufletul asemanator. Dar voi ajunge one day la ea sa ne bem cafeaua si sa ne afumam pe terasa caei ei intre troiene si voi simti si eu, la randul meu, partea frumoasa din viata. O sa o rog sa ma invete injuraturi in norvegiana sa le servesc maine la metrou in drum spre o noua zi la serviciu, in minunata piata a unirii, in fata schelelor verzi, aducatoare de motive de bucurie .