luni, 31 august 2009

De la Cosmin: Disimulare de toamna

Astazi vreau sa nu exist, sa nu am un numar de telefon . Astazi vreau sa fiu o picatura de ploaie pe un geam de sticla si nu termopan, sa ma asez catinel in coltul lui si sa te privesc. Sa ma lipesc strans de geamul aala si sa nu alunec, sa uit de dementa si de zgomot de caldurile ce vor sa vina si timpul care ma va ucide. Sa stau si toate moleculele mele lichide sa ma tina lipit acolo de geam si sa absorb in mine culoarea ta si zambetul tau si gandurile tale ….sa ma usuc incet si sa toate astea sa se transfiomre in miii de atomi care sa pluteasca mai departe maine, povestind soptind anonim celor din drumul lor ca existi si ca ai o adresa…astazi vreau sa fiu anonim, sa nu stii ca exist sa nu stiica te privesc ci doar pur si simplu sa nu ma vezi.... sa ma asez confortabil in anonimat si de acolo sa te contemplu ca o melodie veche si buna pe care nimeni nu o stie, ca pe o bautaura secreta al carui proces de fabricatie il stiu doar eu …

Astazi vreau sa nu am doua picioare un corp si brate , nas, gura si urechi, oamenii sa imi scuipe numele in uitare, sa imi sterg urmele aici si sa triaesc pe lamela subtire a unui geam ce refuza sa fie schimbat ...sa tremur zgribulit in coltul lui ucigand in el un vant mult prea puternic si sa anulez griul unui cer bucurestean inglodat de praf si mizerie...astazi vreau sa existe anonimatul si dincolo de el observatul ca stiinta permisiva ce imi arata adevarata splendoare acum si aici lipit de acest geam..stiu ca maine ma voi topi intr-o dara uscata ce se va sterge la urmatoare ploaie dar nu imi pasa, nu vreau eternitatea geamului si vreau acum si aici sa te vad, atarnat in anonimat sa iti conserv ziua in cristalul meu si sa o retin fidel aici in memiscatul lichid al unei picaturi de ploaie...

Ce pacat ca uram ploaia si alungam stropii ei cand in ei se ascund gandurile si visarile noastre...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu