E-mailul. Posta electronica. Acest postas electronic care, ascunzandu-se sub definitia lui intrinseca de mijloc de comunicare modern si obiectiv, e de fapt un mecanism cat se poate de rafinat si, din aceasta cauza, periculos, alunecos, aproape o arma. Pe care o indreptam la nevoie catre receptor si tintim cu discernamant si cu zambetul pe buze. Asa cum banii sunt sangele economiei, asa emailul este coloana vertebrala a comunicarii intr-o corporatie. E inutil sa explic de cate ori apare cuvantul “email” in povestirile descatusante de frustrari de dupa orele de lucru, sau chiar in timpul acestora ale celor stransi, ca intr-o secta clandestine, prin cine stie ce baruri urbane. Nu a fost de ajuns ca acest mecanism sa aiba un emitator si receptor. Mecanismul in sine a trebuit nuantat, cu nesfarsitele nuante ale CC –ului si BCC-ului. Iar nuantele CC-ului si BCC-ului, in comunicarea de masa a unei corporatii, poate sa insemne, fara exagerare, a decide o cariera si chiar o viata sau mai multe.
BCC este o unealta mai diavoleasca decat CC-ul insusi. CC-ul, pe langa BCC, are un dram de demnitate in el. O adresa trecuta in lista de CC (carbon copy) poate sa insemne: lauda, avertisment, alianta, ajutor, amenintare, razbunare, si chiar declaratie de razboi, in functie de cine e trecut in lista de TO. BCC e martorul tacut a tutuor acestor lucruri.
Nu stiu cat spatiu ocupa nuantele tehnicilor de comunicare in discursurile specialistilor in comunicare, ale consilierilor diversi si nenumarati in probleme de comunicare interna mai ales, dar stiu ca ar trebui. Toti vorbim si toti suntem specialisti in absolut orice ne trece pe langa urechi, toti ne aratam a cunoaste a priori orice noutate, informatie, stire, pentru ca a recunoaste ca nu stii inseamna a “ nu fi calificat, pregatit”. Poate insemna desconsiderare sau barfa la pauza de cafea, poate insemna zvon si poate insemna la un moment dat, o anumita adresa trecuta la CC si dupa acest lucru, potopul unei cariere sau a cursului firesc al unei deja stabilite vieti.
De exemplu, pentru cei neinitiati sau doar naivi, emailul e doar pentru a transmite un mesaj cursiv si pentru a raspunde la unul de acest gen. Sau pentru a ignora, asa cum ignoram diversii fluturasi si foi colorate din cutia postala din fata casei sau scara blocului. Atentie insa, emailul e mult mai mult de atat, e prelungirea caracterului uman, care, intr-un grup mare, poate suferi schimbari dinamice si incontrolabile. Pentru cei care s-au instalat de curand in “open space-ul” vreunui mari companii, li se poate parea o lume fascinanta si ar putea avea chiar viziunea unui picior divin de care se tin strans. Insa, intr-o dimineata, vor deschide casuta email-ului si inima o va lua razna cand vor descoperi ca CC-ul nu e doar o ciudatenie tehnica trecuta sub TO, ci poate contine un mesaj la fel de evident si de senzorial ca o palma peste obraz, un pumn in fata sau o imbratisare sincera. Si asta doar pentru ca in dreptul CC e trecuta o anume adresa. Care poate fi a sefului direct, a colegilor, a partenerului de afaceri, a secretarei, a sotiei. O simpla adresa de acest gen trecuta unde trebuie, transforma copilul nevinovat de corporatie in adultul cinic de corporatie. Acesta a descoperit deja ca, iata, o simpla adresa la CC e un fel de DEX al tuturor metaforelor, expresiilor de genul “oare ce a vrut sa spuna cu asta”, paralimbajul si metalimbajul comunicarii orale odinioara confuze si fara dovezi. Acum stie. E fascinant cum functioneaza tehnica comunicarii in mainile unor Rambo care jongleaza cu CC si BCC si care stapanesc aceasta tehnica la perfectie.
De ce ne folosim de aceste tehnici? Pentru ca ni le-am pus la dispozitie, pntru ca suntem creativi in metodele noastre de a ne complica si de a ne ascunde umanitatea in multe si diverse nuantari. Pentru ca o calitate umana nu e de ajuns sa exprimi si sa nuantezi mesajul pe care vrei sa il transmiti in mod direct si pentru ca, un CC e o absolvire de explicatii.
(Studiu de caz pentru cei care nu au citit manualul de utilizare a CC-ului. De exemplu, grosso modo, un director care e nevoit acum sa faca restructurari si va fi nevoit sa renunte la departamentul de IT, va formula un mesaj catre directorul de HR si va pune in CC departamentul de IT de care nu mai are nevoie si nu la aceste costuri. Va explica ca metofara outsourcing-ului e cost-effective si drept urmare, departamentul de IT e liber sa isi caute de lucru. E un director care stie sa foloseasca emailul. Si CC-ul. Poti de asemenea, ca amanta ranita in orgoliul tau de femeie independenta sa te razbuni pe iubitul tau de ocazie dar care s-a cam plictisit de tine, trimitand o scrisoare siropoasa de adio, cu CC la sotia acestuia. Un email deschis cu o anumita adresa trecuta la CC e mai mult decat un email primit.)
Un CC unde e trecuta adresa unui coleg poate insemna recunoasterea expertizei acestuia sau declaratia ca “ esti partenerul meu / martorul in aceasta discutie”. Poate insemna transmiterea unei laude suplimentare, pe langa cea asumata de receptor. Poate, de asemenea, insemna desconsiderare, jignire, umilinta, cu toate consecintele din acestea, care pot fi la fel de diverse si decisive ca si complementarele acestora din limbajul usual, verbalizat. Emailul ajuta ca deciziile legate de activitatile din zi, de cariera cuiva sau chiar de viata cuiva sa fie asumate in liniste, fara sunete. Totul se traieste in interior si rabufneste doar cand calitatea umana de a articula cuvinte e mai puternica decat orice, devine un paroxism reactiv. De aceea se mai aud strigate de prin birouri, semn ca acolo lucreaza oameni, nu o lista intreaga de BCC. Semn ca aici se lucreaza cu oameni, nu cu adrese. Semn ca inca mai existam.
