borsa. pensiunea si restaurantul din localitate, ambele investitii ale unui roman, sculptor la origini. Perla Maramuresului ii zice la pensiune. Intri, te uiti, te polimbi prin camerele libere, mansarda, masa de lemn masiv cu sfesnic si scaune inalte din holul de la parter, ogglinda mare de la etaj, penrna argintie din mansarda. apoi curtea, imensa, cu gazon verde, cu terasa, cu leagane si animalute, perfect marketate acolo sa retina atentia oricarui suflet calator. iepurasi, cani si pui de caini, niste zburatoare neindentificate si chiar un lup.
voronet, sucevita, moldovita, patrauti si dragomirna, putna si chilia lui daniil sihastru. am tot dat ocol sucevei si gurii humorului sa le bifam pe toate. am auzit povestile calugarilor care ne povesteau despre ce vedeam in fata ochilor nostri laici. umarul meu gol prea laic, m-a impiedicat sa intru la muzeu la putna, desi in biserica nu mi-a spus nimeni nimic. la muzeu insa, calugarii m-au trimis " s ama imbrac". am refuzat si am decis ca daca muzeul lui stefan cel mare nu ma primeste asa cum eram, atunci nici eu nu voiam sa cunosc mai mult despre sabia lui. la patrauti, ni s-a explocat ca legenda conforma careia stefan construia biseri la fiecare batalie castigata e falsa. punct. cate altele nu sunt la fel. dar ieremia movila, familia mavrocordatilor, petru rares, sotia cronicarului miron costin, si-au aflat linistea prina cele locuri. si evident, micutul stefan cel mare.
