De la Cosmin: Disimulare de toamna

Astazi vreau sa nu exist, sa nu am un numar de telefon . Astazi vreau sa fiu o picatura de ploaie pe un geam de sticla si nu termopan, sa ma asez catinel in coltul lui si sa te privesc. Sa ma lipesc strans de geamul aala si sa nu alunec, sa uit de dementa si de zgomot de caldurile ce vor sa vina si timpul care ma va ucide. Sa stau si toate moleculele mele lichide sa ma tina lipit acolo de geam si sa absorb in mine culoarea ta si zambetul tau si gandurile tale ….sa ma usuc incet si sa toate astea sa se transfiomre in miii de atomi care sa pluteasca mai departe maine, povestind soptind anonim celor din drumul lor ca existi si ca ai o adresa…astazi vreau sa fiu anonim, sa nu stii ca exist sa nu stiica te privesc ci doar pur si simplu sa nu ma vezi.... sa ma asez confortabil in anonimat si de acolo sa te contemplu ca o melodie veche si buna pe care nimeni nu o stie, ca pe o bautaura secreta al carui proces de fabricatie il stiu doar eu …

Astazi vreau sa nu am doua picioare un corp si brate , nas, gura si urechi, oamenii sa imi scuipe numele in uitare, sa imi sterg urmele aici si sa triaesc pe lamela subtire a unui geam ce refuza sa fie schimbat ...sa tremur zgribulit in coltul lui ucigand in el un vant mult prea puternic si sa anulez griul unui cer bucurestean inglodat de praf si mizerie...astazi vreau sa existe anonimatul si dincolo de el observatul ca stiinta permisiva ce imi arata adevarata splendoare acum si aici lipit de acest geam..stiu ca maine ma voi topi intr-o dara uscata ce se va sterge la urmatoare ploaie dar nu imi pasa, nu vreau eternitatea geamului si vreau acum si aici sa te vad, atarnat in anonimat sa iti conserv ziua in cristalul meu si sa o retin fidel aici in memiscatul lichid al unei picaturi de ploaie...

Ce pacat ca uram ploaia si alungam stropii ei cand in ei se ascund gandurile si visarile noastre...

sulina si delta, mixed feelings

delta nu e o surpriza, e doar o liniste care te invita sa ai putin respect pentru ce a mai ramas salbatic in ea. sulina insa, in afara de pleiada de pensiuni aranjate frumos cu fetele lor spre bratul sulina care se intindea la nici 10 metri de cladiri, a fost o surpriza. prima concluzie: preturi mai mult decat in regula la cazare, si serviciile de cazare. daca e vorba insa de mancare, chiar daca preturile par a fi si ele in regula pentru un buget decent de vacanta in romania, ajungi la concluzia ca pestele e cea mai exotica mancare la sulina. aproape ca am reusit sa mancam hamsii intr-o seara, cu noroc. borsul de peste.. eh. cosmin a spus ca in niciun caz nu se gateste asa. mie mi-a placut, pentru o singura data. dar e oarecum ciudat sa ajungi la sulina, s ate duci la resurantul plin de oameni si sa vezi bucurestenii putin cam grobieni cum infuleca tot ceafa de porc si cartofi prajiti , iar pestele sa lipseasca, cu soiurile lui diverse.

in rest, loced it. casele, oamenii, barcile din curti, vaporasele, navele rapide, si cele de tip catamaran, vapoatele imense care ancorau in fata pensiunii. plaja salbatica si radarele care acum nu mai functioneaza da care ne-au atras sa le vedem de-aproape. plaja plina d eoameni, familii, seara, unica strada de " promenada" plina si ea, dar plin, nu aglomerat. e o diferenta binefacatoare. farul vechi, farul nou, statia meteorologica, hula formata la varsarea dunarii in mare. pleci cu zambetul pe buze si uiti ca nu ai mancat cat peste voiai, la restaurant, acolo unde te-ai astepta sa se bata in meniuri intre ele. dar nu, vechile metehne ale serviciilor din tarisoara noastra nu mor deloc atat de repede pe cat ne-am astepta.

sweet chillin' walks of bucovina and maramures

borsa. pensiunea si restaurantul din localitate, ambele investitii ale unui roman, sculptor la origini. Perla Maramuresului ii zice la pensiune. Intri, te uiti, te polimbi prin camerele libere, mansarda, masa de lemn masiv cu sfesnic si scaune inalte din holul de la parter, ogglinda mare de la etaj, penrna argintie din mansarda. apoi curtea, imensa, cu gazon verde, cu terasa, cu leagane si animalute, perfect marketate acolo sa retina atentia oricarui suflet calator. iepurasi, cani si pui de caini, niste zburatoare neindentificate si chiar un lup.

voronet, sucevita, moldovita, patrauti si dragomirna, putna si chilia lui daniil sihastru. am tot dat ocol sucevei si gurii humorului sa le bifam pe toate. am auzit povestile calugarilor care ne povesteau despre ce vedeam in fata ochilor nostri laici. umarul meu gol prea laic, m-a impiedicat sa intru la muzeu la putna, desi in biserica nu mi-a spus nimeni nimic. la muzeu insa, calugarii m-au trimis " s ama imbrac". am refuzat si am decis ca daca muzeul lui stefan cel mare nu ma primeste asa cum eram, atunci nici eu nu voiam sa cunosc mai mult despre sabia lui. la patrauti, ni s-a explocat ca legenda conforma careia stefan construia biseri la fiecare batalie castigata e falsa. punct. cate altele nu sunt la fel. dar ieremia movila, familia mavrocordatilor, petru rares, sotia cronicarului miron costin, si-au aflat linistea prina cele locuri. si evident, micutul stefan cel mare.

mocanita

mocanita din Viseul de Sus

o combinatie matematica interesanta intre o linie ferata neintretinuta, apartinand statului roman, o linie de prelucrare functionala detinuta de o companie privata, si 3 locomotive ale mocanitei, detinute si intretinute de cativa elvetieni- holz company
mai mult de 300 de vizitatori polimbareti zilnic, foarte multi din bucuresti, timp de cateva luni pe an, cu varful in iulie si august, apoi incet descrescator spre iarna. iarna e deasemenea functionala, se organizeaza plimbari si revelioane, in vagoanele incalzite si aromate cu vin fiert ci ceai.

elvetienii si cine se mai implica in afacerea mocanieti au idei d einvestitii, pensiuni, niste complexe de casute.. mai urmeaza sa faca si statul ceva cu linia pe care circula mocanita, care aduce turistii pana in sighetul marmatiei din toate colturile tarii. turist in romania - campania recenta - nu a reusit sa ma miste nici pana la chioscul din fata blocului.

hassle free