De la Cosmin: The beach

Acum 8 ani am vazut un film relativ celebru care a ramas in istoria cinematografiei sub aspectul unor locuri superbe filmate prin thailanda…Leonardo di Caprio face un rol la fel ca si ceilalalti.Am vazut insa filmul de 2 ori fascinat de frumusetea acelor locuri dar niciodata nu mi-am imaginat ca acea poveste poate ca este mai profunda decat pare.

Pana acum 3 saptamani cand in weekened am ajuns la corbu…obosit am adormit instant pe plaja..si in mirosul de alge putrezite de mare nepoluata de nimic nepreparat si preambalat mi s-a relevant ceva ce nici macar nu banuiesem. Ca fiecare om are o plaja si loc secret pe care il vrea secret si necotropit de multimi.Imaginati-va o plaja cu multe urme de picioare.Unele adanc imprimate in nisip, aproape cimentate, altele urme aproape insinuandu-se, unele in apa si altele aproape sterse, cu gunoaie aruncate constant de mare spre tarm. Uun loc discret si spalat de fiecare val in fiecare dimineata.
Si plaja aceea o stiti doar voi dar in fiecare anotimp, continua sa vina turisti, uneori mai multi, alteori mai putini. Si locul acela, oricat de secret il vei fi stiut, va fi vizitat de oameni pe care ii astepti si de oameni pe care nu ii cunosti. Ai vrea ca locul asta sa fie doar al tau dar nu poate ramane asa, chiar si atunci cand il obtii doar pentru tine, dupa timp acest lucru nu mai are farmec si secretul il martusiresti altora care incep sa vina pe aceasta plaja, sa vada si ei ce ai vazut tu.
Si acum imagineaza-ti ca aceasta plaja este viata ta, cu pasii adanc intipariti ai unor persoane ce nu vor disparea niciodata, cu mizeriile aruncate de actiunile tale sau ale altora in coltul constiintei tale si cu locurile vizitate de alti oameni ..atunci am realizat ca filmul The Beach reprezinta parabola imaginara a propriei noastre vieti, inchipuita ca o plaja vruta a fi ascunsa dar care in final isi dezvaluie adevarata menire si anume ca, ca orice loc, orice comunitate ascunsa in constiinta noastra nu poate trai si nu poate supravietui daca nu este expusa, daca nu este admirata sau hulita, daca nu are oamenii care sa o invadeze, sa o discute , sa o judece, sa o admire si sa o cotropeasca.
Si plaja aceasta este a tuturor , a oamenilor din mintea noastra, a oamenilor din viata noastra, depinde numai de noi cum putem sa o percepem si putem sa disociem spectacolul comercial al unei plaje expuse la vanzare de plaja aceea in care oamenii vin sa se intoarca.
Fara cuvinte si cu multe fotografii ..iar pentru prima oara am vrut ca plaja corbu sa fie in toate ziarele, cu indicatii de locatie dar si cu un singur sfat..pasiti in viata voastra pregatiti sa fiti explorati si cercetati, huliti si poate iubiti …Acceptati ca plaja voastra nu are un singur locuitor si farmecul rezida din cate urme de pasi durabile imprimati pe nisipul ei…si nu va temeti, purtati ochelari de soare.

De la Cosmin: Un inger cu 200 de demoni

Probabil ca istoria se scrie in serii, niciodata nu se repeta dar se inspira din trecut. In industria auto, putine sunt revenirile de succes si cu atat mai mult reinvierea unor modele de succes. Printre ele am putut sa vad si lancia delta motor de 1,9…190 cp. Multe cifre uneori mari si impresionante, alteori mici si insignifiante, toate adunate in aceasta caroserie ce uimeste sau lasa lumea indiferenta, trec peste partea estetica, trec peste mecanica si ajung la senzatii, adica acea partea masinii ce comunica direct cu terminatia ta nervoasa.

Si slava domnului cu ingeri ai cu ce….pe langa zgomotul rafinat al unui motor neimblanzit (ce imi place alaturarea inger-demoni)…ai senzatiile unui hitech atent studiat. Lumina alba nu lumineaza direct ci radiaza sau difuzeaza, nu te loveste brutal pe retina ci se instaleaza atent si maladiso ca puful unui inger …sunt mici gadgeturi ce fac diferenta intre o masina venita din spatial Italian si un cub venit din spatiul german.

Iar feelingul amestecat ..as spune ca este un elastic de care poti sa intinzi, de la comfort si aspect de limuzina sportiva pana la privirea si agresivitatea data de niste faruri imprumutate de la diavol.

Cine vrea liniste o va avea, cine vrea frumos deja ar fi un imbecil egocentrist, cine ar vrea stil cu siguranta isi va asorta costumul la plafon iar cine le vrea pe toate deja cred ca se plimba cu aceasta masina

Nu m-a surprins prea mult , nu o compar cu amanta din parcare pentru ca nu are sens sa fac asta. Sunt masini diferite exact aa cum difera un vin bun de chianti baut seara pe o plaja racoroasa si o limonada cu soc baut la pranz pe dealurile sighisoarei. O masina care arata exact cum esti (ca si detonator al ei)..suprinzator , groaznic si egoist, incapatanat si agresiv, dulce poate la un moment si plin de fite, luminos si care atragi atentia.

Poate fi de asemenea o masina de familie, de o familie nebuna daca pot sa completez cu o soacra inexistenta si o sotie mult prea intelegatoare si frumoasa ca sa nu o expui la nimic necrutator.

Norocul meu face ca aceasta masina sa nu se vanda prea bine in Romania. Imi arata pe de o parte cat de grobieni si abrutizati suntem iar pe de alta parte ce noroc am sa nu o vad la tot pasul si sa devina “ de masa”. Ca vinurile la pet. .Ar insemna ca ingerii cu doua sute de demoni au descoperit Romania…si nu este cazul.

Am iesit din ea melacolic si aruncand o privire inapoi, usor invidios pe cei 500 de oameni care o vor vedea maine si pe de alta parte, zambind enigmatic…eu am condus-o.

Da, sunt egocentrist dar lucrul asumat este pe jumatate iertat..Celalata juumatate este a voastra si nu imi apartine.

peace in the evening at Vama Veche

afterwhich, at night...















when the last night's secrets hush
while the young sunrise starts ...



.... shining on, ... into a beautiful dawn